Pești pe culori care nu mai există

Într-o zi, producătorul creativ care lucra atunci cu BUEV a trecut pe la atelierul artistului.

BUEV lucra la una dintre pânzele sale cu pești mecanici plutind deasupra unui oraș și a lăsat lucrarea deoparte pentru un minut, ca să stea de vorbă. Printre multele povești, i-a spus, pur și simplu ca pe un fapt curios, despre un articol pe care tocmai îl citise, despre pigmenți dispăruți din istorie. Reacția lui BUEV a venit pe loc: „Îți fac eu culorile astea inexistente. Le imit cu vopsele care există. O să vezi, următoarele mele patru picturi cu pești vor avea exact un asemenea fundal.”

Așa, dintr-o conversație prietenească și dintr-o glumă, s-a născut un ciclu de patru lucrări cu pești mecanici zburând deasupra unui oraș, fiecare pe fundalul unei culori care nu mai există.

Fiecare pânză devine un act de înviere cromatică: o nuanță pierdută, readusă la viață de mâna artistului doar cu pigmenți moderni.

Ultramarin Acest albastru profund se obținea din lapis lazuli, o piatră rară adusă de caravane tocmai din Afganistan. Un singur kilogram de mineral dădea doar aproximativ 30 de grame de vopsea. În 1826, chimistul francez Jean-Baptiste Guimet a inventat un echivalent sintetic, iar ultramarinul adevărat a dispărut de pe palete.

Verdele lui Scheele Culoarea preferată a lui Napoleon: acoperea tapetul din dormitorul său de pe insula Sfânta Elena. Din păcate, pigmentul avea la bază arsenic. Într-un climat umed, vopseaua degaja un gaz toxic; potrivit unei teorii, tocmai acest verde i-a subminat sănătatea împăratului, an după an. Pigmenții cu arsenic au fost interziși complet abia în anii 1960.

Purpura de Tyr La Roma, doar împăratul avea dreptul să o poarte. Se extrăgea din glandele melcilor marini murex, iar pentru un singur gram de colorant erau nevoie de circa 10.000 de melci, ceea ce aproape i-a dus la dispariție. Tehnic, colorantul poate fi produs și astăzi, dar la un preț de aproximativ 2.500 de euro pe gram, poate fi socotit pe bună dreptate printre culorile dispărute.